sábado, 5 de octubre de 2013

Nimeni nu-i "prof"-et, in țara lui.


Desi ma exprim in romaneste, scriu (fiind) din
Spania.
Desi ma exprim in romaneste si scriu in
Spania cei mai multi (dintre putinii) care
si-au ratacit pasii prin blogul meu, sunt
din . . . "State".
Salutarile mele indepartatilor vorbitori de
aceeasi limba care, din greseala sau din
"cautare", si-au intersectat pasii cu ai mei
prin  (era sa utilizez cuvantul-concept atat de 
perimat ... "desertul") universul acesta prin
care . . . gravitationam.
Ma uit pa "harta" asta si ma intreb: sa fie
ei, romani, in Mexic?
Nu ma mira atat, ca sunt, cat am bucuria
ca intamplarea ne-a intersectat pasii, chiar
si cateva fractiuni de secunda, lasand
deschisa posibilitatea sa ne putem zari prin
hubloul costumelor personale de . . . "astronauti cazatori" (precum "cazatoare . . . stele").
Mai zilele trecute apareau ciudad de multi accesatori, din Indonezia.
Ciudate mai sunt caile . . . "clic"-urilor.
Salve tie, trecatorule!  Sa ai calea mai lunga si mai luminoasa decat "Calea Lactee".

 Daca tot ti-au nimerit pasii pe aici trecatorule, comun sau strain fiind cu mine, de limba,
ma (si te) intreb cu vorbele (cantate) ale lui Ioan Aldea Teodorovici din acest video:


"Cine esti tu?
Cine sunt eu?
Cine e dansul?
..................................................................................
Si uite-asa s-a dus si ziua de azi. Am mai masurat odata apa, sa vad unde-i mai adanca
(ca sa vad daca o sa accept sa fiu primar, sau nu, ca . . . in povestea cu Pacala si, iata cum
apare "desfasuratorul":
De maine ia sa nu mai dau eu cu mamaliga
ci sa incerc cu paine (si cu sare).Dupa cum
vad tot "America" e mai rabdatoare cu
"chineza" asta a mea.
Gata, la mine se facura la ora asta 0:45 asa
ca . . . las si pentru maine (dimineata, in fapt, 
tot azi) ce nu pot face azi.


2 comentarios:

  1. "Slavă ţie, trecătorule!" Frumos, emoţionant! "Sunt aici, trec mai departe şi, în treacăt, aprind, fără voie, lumini, în inimile din marginea drumului", scria un poet a cărui carte am dăruit-o cuiva şi am uitat cum îl cheamă... Contează însă doar ceea ce rămâne, iar cuvintele lui mi-au marcat existenţa.
    De azi, n-o să te mai miri că există români în Mexic. Există români chiar şi în România, deşi unii o înjură de-acasă ca şi cum ei ar trăi "afară". Sau afară şi de-afară...
    Am citit mare parte din blog. Ai un stil stufos, sofisticat, care mă depăşeşte. În prim plan apare filosoful, poate chiar sociologul din tine, ceea ce ar face lectura dificilă pentru spiritele înguste, dacă n-ar fi asezonată la tot rândul, ba chiar şi printre rânduri, cu perle neaoşe. Asta-mi place! Felicitări! O să mai citesc. Am ce învăţa de la tine.

    ResponderEliminar
  2. Multumesc Fanews pentru radiografia ta concisa.
    Am incercat la maxim sa reduc stufosenia dar, e greu sa indici un traseu
    (traseu ca in orientarea turistica) ca de la Porto la Vladivostok fara sa pui
    toate indicatoarele necesare, pentru ca nici macar asa nu e usor de tinut
    drumul, d-apoi altminteri.
    Nu ma mir ca-s indivizi din cei nascuti in Romania, pe niciunde, pentru
    dau prea mult nas in nas cu ei prin toata Europa, ci ma miram ca . . . din
    asa putinii care sunt in Mexic, am avut norocul ca vreo cativa sa-si
    intersecteze potecile cautarilor lor cu cararui, cu taieturi in jungla, din cele
    facute de mine.
    Romanul este si el (ca tot omul), "de forma" sau "de forma si de fond".
    Tara este si ea, ca o casa. Nu-i unul roman pentru ca e in casa, iar altul
    cand iese in strada sa inceteze a mai fi.
    Si nici nu-i roman doar pentru faptul ca n-are pasaport.

    ResponderEliminar