Parabola

Parabola     Parabola (literatura) . Parabola (matematica) . Parabole ale lui Isus .

Parabola (matematica)

Parabola este o narațiune scurtă care ilustrează unul sau
mai multe principii instructive sau normative.
Ea se deosebește de fabulă prin aceea că fabula utilizează
ca personaje animale, plante sau obiecte neînsuflețite, pe
când  parabola prezintă îngeneral personaje umane.
 (Parabola - Wikipedia)
Mai pe romaneste (zic eu) "parabola" este, "explicatia . . . pe babeste" sau (altfel spus) "a bate saua ca sa priceapa iapa" .

Dupa cum vedem in imaginea aci numita "parabola (matematica)", parabola uneste doua puncte (precum o dreapta) dar . . . o ia, mai pe ocolite.

zâzania (discordia)

Incep eu (pe bune) cu o "parabola", pentru ca am intalnit 
ceva, de care nu stiam.
Uitandu-ma eu prin varianta spaniola a wikipedia la 
sectiunea "parabolas de jesus" am gasit asa:

". . . pero mientras dormían los hombres, vino su 
enemigo y sembró cizaña entre el trigo"
 Adica, mai ca pe limba noastra:
" . . . iar în timp ce omul (cu ai lui) dormea, a venit 
"vrăjmașul sau" si  i-a aruncat neghină, printre grâu".


Cuvantul asta spaniol, "cizaña", se citeste "sizania" (unde "z" este un amestec intre "z" si "s") si inseamna in romaneste "neghina".

Ma rog, nu stiu cat (si daca) o sa-ti foloseasca la ceva "parabola" mea cu "zâzania" dar sunt multe
curiozitati (pentru vorbitorul de limba romana) in limba spaniola, asa incat daca nu le "tratez" cand
le intalnesc, nu mai dau eu . . . ochi, cu ele.
Nu degeaba imparatul Traian s-a nascut in pamant spaniol (in "Italica", undeva in sudul
Spaniei in apropiere de actuala Sevilla), loc in care au vazut lumina zilei si alti doi fosti imparati
romani: "Hadriano" si "Teodosio", pentru ca ne-au adus romanii astia o multime de cuvinte pe 
care le folosim azi, in a noastra natala limba, chiar daca uneori respecta sensul, iar alte ori sensul 
este altul.

 Ma rog, ne intoarcem la oile noastre (cele cu parabola).
Cum se vede la partea superioara a paginii acestui articol, acestui concept (parabola) i s-au
identificat trei distincte categorii, trei categorii care sunt de fapt "doua", pentru ca acea categorie
identificata ca "Parabole ale lui Isus" face parte din categoria "Parabole (literare)".

Isus s-a chinuit (saracul) sa "deschida ochii va sa vada", contemporanilor sai dar, nu a avut
(si nici nu avea cum, mai ales la acea vreme) mai multa izbanda decat are unul care vrea sa faca
acelasi lucru (sa-l faca sa vada) unui pui de catel, deschizandu-i pleoapele mai inainte ca acestuia
sa-i dea, cum se spune, ochii.


"A-i deschide cuiva ochii" este o expresie figurativa a lui "a-i clarifica (cuiva) ceva". Numai ca,
spre a clarifica cuiva ceva, presupune ca acela sa aiba deja continute, "datele", in "problema", iar
tu sa ii arati . . . care-i firul de la capatul ghemului, pentru ca mai departe, si-l desira singur (poate
mai bine decat ai putea-o face tu).
Nu cred ca este cineva care, scolar fiind, sa nu uite de ce se uita in paginile caietului in care incerca
sa-si rezolve "tema pentru acasa" si caruia sa nu-i fi servit cineva din preajma (mama, tata, frate,
etc)  . . . ideea, si sa nu-si fi dat o palma peste frunte zicand: aaaaaaaaa, acum stiu!

Tocmai am terminat de postat in blogul  (wooden spoon) unui "admirat" de-al meu ceva referitor
la tema "datele problemei" asa ca "lipesc" si aci partea din postare care serveste temei.

Asternea el in pagina (printre alte ale lui):
 "Ignorarea detaliilor schimba complet rezultatul
In inversarea prioritatilor si valorilor umane e cam tot asa, rezultatele vor fi cu totul altele, desi facem tot ce ne-am propus, doar ca difera ordinea !!! Pe langa altele conteaza si ordinea in care acestea se realizeaza. Suna logic sau abstract, nu stiu, insa e limpede ca ne impotmolim inclusiv in stabilirea prioritatilor".

Iar intre altele, in textul-raspuns dat textului lui, ziceam eu, asa:
"Eu folosesc, mai ales, exemplul "ecuatiei" (aritmetice), unde orice "virgula", orice amanunt nepus la locul si la timpul sau, face ca rezultatul nu numai sa fie diferit (de la un "elev" la altul) ci sa nu duca la rezultatul corect. 
Cu alte cuvinte, daca desfasuram, (in "amanunte"), pe acel arhicunoscut "2 + 2", si-l dam "elevilor" ca . . . "extemporal", nu ar fi greu de observat ca, orice "amanunt" pus . . . prost, nu mai duce in veci la rezultatul "adevarat" (sau "corect" sau "real"), "4" ci da,  cel mult, un 3,99 sau vreun 4,01, ceea ce nu pare nici o mare pierdere, daca gandim in "lei" sau in vreo alta unitate de masura la indemana noua, dar cand ecuatia respectiva este chiar "Viata insasi", lucrurile se amplifica pana acolo ca poti intelege dimensiunea unei "virgule" ca pe  dimensiunea vreuneia (care vrei) dintre planete".