Tot in "Contributors". La o tema deschisa de domnul Liiceanu, lucrurile s-au extins in dreapta si in stanga subiectului principal al temei. Mi-am asezat si eu a mea opinie, alaturi de a atator altor comentatori, si o aduc si aici, pe "teren propriu". Opinia mea s-a vrut a fi o mana de ajutor data lui "Vlad", pentru ca Vlad mi se pare a fi mai aproape de ceea ce eu consider "adevar", decat altii.
Aici, pe "teren propriu", pot aduce textului cateva ingrijiri in plus, ingrijiri pe care nu i le pot oferi cand "joc", "in deplasare".
PS. Dupa ce am postat textul in Contributors, la recitire am observat niste exprimari gresite. Am sa le corectez aici, cu rosu. Imi pare rau, mereu sunt neatent la amanunte, si ele raman tomai acolo unde e posibil sa le citeasca mai multi, nemodificate.
@Vlad.
Dumnezeu nu este "inteligenta din spatele materiei" ci este "materia insasi".
Nu . . . "a existat inainte si dupa" fiecare din noi ci, pur si simplu "exista" (asa cum exista "timpul prezent", sau momentul "acum").
Dumnezeu este o "persoana fizica" (de existenta vizibila) si nu o "persoana de existenta ideatica" (reprezentata mental de fiecare din noi, imaginata).
Mai intai Cratilos, iar mai apoi Isus, au lansat fiintelor umane invitatia de a nu mai emite judecati (concluzii) bazate pe produse ale reprezentarii mentale (iconos) ci sa isi sprijine judecatile pe "argumente solide" (ca si cum ai traversa o prapastie pe o punte facuta din doua cabluri paralele si cu traverse din lemn, unele mai putrede, unele mai "in fire". Nu te tin cele care iti imaginezi tu ca te tin ci te tin doar acelea care efectiv te tin).
Daca mergi, evident ca nu faci abstractie de "evidenta". Oriunde ai fi ("camp deschis" sau "carare alpinistica") te uiti (chiar daca nu constientizezi tot timpul asta) pe ce, unde, pui urmatorul pas. Nu te tii cu mana de un colt de stanca imaginat ci de unul real, nu calci cu piciorul pe un suport pe care il imaginezi cu mintea ci pe unul de "existenta vizibila".
Nu te hranesti cu vre-o vrabie de pe gard (pt ca nu tine de foame) ci cu vreo efectiva radacina pe care o prinzi. Apa, focul, imaginate, nu tin de foame, nu tin de cald.
Acest mod (al meu) de a privi lucrurile s-ar numi (se numeste) "obiectivism".
Nu e corect sa te bazezi (sa se bazeze individul) pe ceea ce este "dincolo de orizont". Dumnezeu, asa cum il vedeti voi, se afla dincolo de orizont (Cand spun "orizont" nu ma refer la vreun orizont abstract ci despre "orizontul personal" e vorba. Adica eu, sau orice alt individ, daca ma aflu in punctul geografic N 40º25'00, W 3º39'32 nu am: "orice fel de orizont" ci am: "un determinat orizont", un orizont personal al acelui moment).
Dumnezeu, asa cum il percep eu, este si ceea exista dincolo de al meu orizont, dar este mai intai "tot ceea ce exista intre centrul a ceea ce insemn: eu si al meu orizont".
Cat spui "tot", stii ca "tot" este un "adverb absolut" (nu suporta "grad de comparatie", este: fara "grad").
Oamenii privesc prin Dumnezeu, ca un om care poarta ochelari, prin sticla ochelarilor, cautand sa-l vada . . . (pe Dumnezeu), si nu reusesc, desi toata distanta parcursa de privire, de la ochi si pana la orice punct de incidenta trece prin Dumnezeu precum o sageata printr-o carne.
Daca stii spaniola, citeste asta: http://es.wikipedia.org/wiki/Sujeto_de_derecho#Persona
Te poate ajuta sa intelegi la ce ma refer cand spun "persona de existencia visible" versus "persona de existencia ideal".
Si, un "PS" despre "libertate":
Libertatea (cea la nivel de individ) poate fi dobandita numai prin participarea "neconditionata si ne-conditonanta", la jocul asta denumit "Viata", in acel spirit pe care in sport il numim "fair-play".
La nivel de individ fiecare isi obtine (daca isi obtine) libertatea, pentru el (in nume propriu). Cu cat mai putin aduce prejudicii lumii in care traieste, cu cat calca (nu doar la modul propriu) pe cat mai putine "cadavre", cu atat mai liber este (modelul perfect pentru un asa comportament este "mielul")
La nivel de specie, libertatea va exista doar atunci cand 100% din "membrii existenti" ai ei isi vor trai viata in spirit fair-play (fara fault, fara hent, si fara alte magarii). Cine a dat vreodata cu piciorul in basica stie ca "fair-play" nu inseamna in mod automat "meci egal", ca nu se poate fara "invingatori" si "invinsi" dar ca se poate pierde (sau castiga) omeneste (sau, "cu fruntea sus"), cu demnitate (a nu se confunda "demnitate" cu "orgoliu").
Idealul asta insa, va ramane un ideal. Ceea ce se poate obtine este o continua "imbunatatire a anteriorului record" sau, daca facem analogia cu conceptul "disolutie", ceea ce se poate obtine este o crestere procentuala a "continutului de libertate" (Dintotdeauna si pana acum, disolutia asta a fost extrem de diluata, nedepasaind statutul de . . . "apa de ploaie").
No hay comentarios:
Publicar un comentario