Democratia; cel mai nutritiv aliment.

Pentru mine conceptul "democrație" are valoarea conceptului "pâine" (pâinea - aliment sau/si "pâine-activitate productiva-pacifica").
Spaniolii au un cuvant frumos (pe care nu-l regasim si la romani): "compartir" (cuvant pe care-l gasim si la englezi sub forma "sharing").
Astfel, in timp ce spaniolul spune "compartimos un piso" si englezul zice "share a flat", romanul daca se apuca sa spuna "impartim un apartament" ... induce (in text) confuzie.
Sinonimul romanesc cel mai apropiat de conceptul "compartir" ar fi ... "împărtăși" dar ce te faci daca vrei sa spui cuiva ca "împărtășești un apartament"?
Vroiam de fapt sa spun ca primul om care si-a impartit (din tot sufletul) painea cu mine a fost ... mama mea.
Apoi eu, la randul meu, mi-am impartit (din tot sufletul) painea (orice "colț de paine" mi-a stat "in proprietate") cu fratii mei.
Daca mama mea si-a impartit painea cu mine nu inseamna (in mod automat) ca si eu mi-am impartit-o (cand mai apoi mi-am dobandit-o singur), cu ea. Am returnat cat de multa am putut, dar oricat as returna de multa, niciodata nu m-as simti absolvit de recunostinta ce i-o port pentru aceea ca si-a impartit a ei paine, cu mine.

Astfel ajunge omul la a-si imparti (sau a tanji spre a imparti) painea cu unii care nu au habar cat suflet pune acela in painea ce-o imparte cu ei, si a primi de la altii pe care nici nu-i are in "lista sa de recunostinta" ... paine in care acestia si-au pus ei sufletul iar el, nici prin minte nu i-a trecut ce anume primeste...... 
Democratia este "arta de a convietui" dupa reguli analogice regulilor din jocul de sah. Asa cum in sah, nu conteaza ce spui ci doar ceea ce (efectiv faci), si unde "facerea" nu este . . . rezultat al "argumentului fortei" ci . . . "rezultat al fortei argumentului" (si atunci cand "pierzi" ca si atunci cand "castigi").