Democratul e ca randunica, democratia nu e . . . colivie.

Individul uman de conceptie democrata are un comportament analogic comportamentului randunicii.
Captivitatea (de orice fel), il omoara.
Democratia (ambientul democratic) nu este, in primul rand, colivie, nici trupului si nici sufletului.
Orice alta forma de oranduire sociala, ingradeste.
Democratia ingradeste %. Orice alta forma sociala ingradeste intre 1 si 100%.
Omul e ca pasarea, dar nu toate pasarile sunt "pasarile cerului". Unele sunt compatibile cu domesticirea (cele "de curte"), altele sunt compatibile cu captivitatea (cele "de zoo").
Eu nu am vazut pana acum randunici, nici domestice si nici la zoo. Cel mult, impaiate (daca or fi, ca de vazut nu am vazut).
Dar nici dintre "pasarile cerului" nu toate sunt "pasnice".
Multe sunt "persecutante" (asemeni lupului), multe sunt "prada usoara" (asemeni oilor). Randunica insa se situeaza la jumatatea distantei dintre "+" si "-".

Ponta la Madrid: "Ce calificare ai"?

Video "Ponta la Madrid"

Am gasit tratat, in multe parti prin media, subiectul asta.
Printre altele, am gasit si in Contributors, o opinie (a cuiva ce afiseaza ca nume "Maria Gunther")
extrem de compatibila cu felul in care si eu vad lucrurile.

Zicea "Maria Gunther:
"N-ati auzit cu ce tupeu i-a intrebat pe oamenii din Spania care l-au huiduit, ce calificare au… de parca, bratara lui 

furata, ca PLAGIATOR, il pune peste toate, de vreme ce i se freaca soricul de ani de zile, dar nu il schimba cu nimic!?
*Ma intreb daca ar fi in stare sa onoreze textul Dvs. deosebit, macar din punct de vedere literar, dar, mai degraba, daca va calca pe aici, vad cum mai clefeteste din falci, pentru ca se duce demult lupta cu morile de vant. Cu regret constat ca deceniile care au trecut si peste mine nu au schimbat mai nimic in bine, ci, masinaria a fost continuu unsa din belsug".

Basescu o iubeste pe Udrea

Aseara (19 oct 2014), intamplarea a facut sa fiu martor al unei emisiuni - interviu pe tvr 1, moderata de doi jurnalisti, un barbat si o femeie (probabil ca dupa nume i-as recunoaste, dar dupa figura nu), emisiune care avea ca invitat pe Elena Udrea.
La un moment dat (emisiunea se apropia de sfarsit), jurnalistul a intrebat-o pe Elena Udrea ceva pe tema arhicunoscutei supozitii unei relatii de iubire, ce ar exista intre Basescu si Udrea.

Am adus tema asta aici, in blogul meu, si datorita faptului ca in pagina Elenei Udrea, pagina in care pana mai alaltaieri puteam comenta, da "like"-uri sau "compartir" (cuvant pe care limba romana ar face bine sa il adopte) si din care cineva sau ceva, m-a exclus, lasandu-mi acces doar la actiunea de "compartir" (de a redistribui adica, un post sau altul, ceea ce, e mai mult decat nimic, asa ca voi folosi macar atat cat mi se permite.Astfel, nemaiputand sa opinez acolo, in pagina Elenei Udrea , mi-am luat de lucru . . . pentru "acasa".

Tema asta cu "iubirea", cu misterele de nepatruns ale unei sau altei relatii "bi-laterale" este o tema care "prinde" bine la o imensa majoritate de . . . "cascatori de gura".

Buluceala. A doua natura a romanului

Am cautat o definitie a cuvantului "buluceala" si nu am gasit mare branza.

Am incercat cu traductorul sa
gasesc vreo traducere in vreo
alta limba, ca sa o caut definita
prin . . . vreo alta limba, dar
traductorul a ramas . . . perplex.
Mi-au iesit la . . . "imagini",
vreo cateva imagini cu tema
"buluceala" si chiar am gasit si
un video si,desi nu sunt exemplele
cele mai elocvente ale acestui
"cuvant-concept", nu sunt
exemplele din "viata de zi cu zi"
(generale) ci niste exemple
punctuale, specifice, sunt totusi,
mult mai mult decat . . . "nimic".

Familia. Cel mai inalt grad in rangul "persoana juridica"

Conceptul "familia" este cel mai inalt intre conceptele apartinand . . . conceptului
"persoana juridica"

Familia este asemeni unei scari, a carei prima treapta este, ceea ce
in spaniola se numeste "matrimonio" ("piatra fundamentala" a
conceptului "familie".
Analogic "polenizarii", acest "amestec" poate ajunge sa rodeasca (sau nu), dar esenta lui este sa rodeasca pentru ca altfel specia
careia ii apartin ambele "substante", ar disparea.
Singurul tip de familie, eficienta din punct de vedere natural, este
cea constituita, voluntariamente, dintro "persoana fizica masculina"
si o "persoana fizica feminina".
Indivizii umani sunt indivizi carora li se acorda din start prezumtia de "libertate responsabila", si urmare acestei prezumtii ei se pot
asocia (inclusiv in aceasta "piatra fundamentala a asocierilor") asa
cum isi doresc.

"Ma rog pentru Basescu" (citat din ponta)

Cuvintele au sfintenia lor, au personalitatea lor. Suntem imposibilitati a le folosi cum vrem.
"Lucrurile" sunt mai multe decat "cuvintele".

Ca si tricourile la fotbalisti, fiecare jucator imbraca cate un alt tricou, iar fiecare tricou are in el cel mult un fotbalist si nu sunt tricouri pentru toate persoanele "contemporane unui anumit moment dat"
ci doar pentru acelea care, din diferite motive, ajung a purta "echipamentul".

v

Cu cuvintele nu este de joaca, iar aceste cuvinte

ale lui Ponta, reproduse in media, mie imi apar

ca fiind (ca avand co-notatie) . . . "mafiotice".

Sudistii (hipocresia), ori conduc, ori se razvratesc (spre a conduce). Ca in jocurile fraterne, copilaresti, "de-a calul", accepta doar rolul de "calaret", cand ii revine rolul de "cal", nu se mai joaca.

Religia este o politica, politica este o religie

Religia este apanaj al "fiintelor umane" in timp ce politica este apanaj al acelor fiinte umane care, alimentandu-se . . . dintre "adevarat" sau "fals" doar cu "adevarat", ajung a se cladi ca "oameni".

Pentru ca . . . o imagine face cat o imensitate de
cuvinte, am conceput eu imaginea asta cu aspect
de piramida (pentru ca piramida este imaginea care ajuta cel mai mult in caz ca asta).

Inaltimea de la "a" la "z" reprezinta dimensiunea
in care "fiinta umana" este altceva decat un simplu animal. Este un "dar" de la natura, nu este vreun "merit personal"
Pana la nivelul marcat de mine cu "0" este o zona analogica calificarii prin ucenicie la locul de munca, a invatarii "pe furate".
Dinspre "- infinit" pana la nivelul "a", analfabetismul (lipsa legaturii cu informatia codificata si clasificata) este atat ca fond (al lucrurilor) cat si ca forma.

Nordismul vs sudismul

Tot omul are opinii proprii si atunci, avandu-le si eu pe ale mele, nu vad de ce nu as incerca sa mi le fac cunoscute,  deschizandu-mi astfel usa catre cei "asemanatori in gandire, mie".

Una din opiniile mele se refera si la aceea ca "sudismul" si "nordismul" sunt doua concepte ce, desi se leaga in mod aproape . . . . . . fizico-instinctual cu ceea ce ar rezida din . . . pozitionamentul geografic (pe de o parte) sau cu ceea ce rezida din informatia despre Razboiul de Secesiune nord-american (pe de alta parte), mai are si o a treia cale, o a treia dar in fapt cea mai importanta cale, urmare a celor ce rezida din pozitionamentul fata de puncte geografice nu ale Pamantului, nu ale geografiei fizice ci ale unei geografii mentale ale Vietii.

Oamenii precum Basescu sau Udrea sunt prototip al nordistului american

Oamenii precum Basescu sau Udrea, sunt prototip al nordistului american, al acelui caracter de om care nu are nevoie sa sclavizeze un altul sau sa fie sclavizat de un altul.
Acest tip de oameni este prototip al omului liber, este prototip al acelui om pentru care libertatea este libertate doar in conjugare cu conceptul "responsabilitate".
Batalia, skandenberg-ul dintre "nordisti" si "sudisti" este veche de cand Lumea si va dainui cat ea.
Pentru prima data in istoria lumii, "oamenii liberi" au reusit sa preia conducerea societatii si sa impuna drumul, in urma Razboiului de secesiune din Statelor Unite.
Instrumentele democratice au pus la loc de cinste mintea umana, incercandu-se din rasputeri eliminarea inutilelor si inumanelor varsari de sange si inlocuirea lor cu "respectarea regulii jocului".
Asezarea luptei intrun ring in care combatantii sa fie reprezentanti ai "fortei argumentului" si nu ai "argumentului fortei".
In aceasta "alergare de stafeta" care este "Viata", Basescu si-a parcurs cu cinste cele doua etape si ar fi pacat sa nu preia din mana lui stafeta un om asemeni lui, care cunoaste drumul de parcurs ca si el.
Nu ar fi un sfarsit de lume daca ar castiga din nou socialistii, dar ar fi o nedorita si paguboasa pierdere de timp. Din pacate, mare parte dintre cei sclavizati fac (vrand sau ne-vrand) jocul exact acelora care ii scufunda. Dar, asta e viata. Om trai si om vedea.

Viata este cel mai amplu "joc".

A nu se confunda "joc" cu "joaca".
Primul exista doar in con-jugare cu "regula" iar intre a doua si "regula" nu exista nici o legatura.
Viata este un joc, cu reguli stabilite de ea insasi, si de care nu vom vorbi acum.
Viata sociala (sau "viata social umana") este "jocul" cel mai amplu, cu reguli stabilite de mintea umana in delungul existentei acesteia (a mintii umane).
Toti (fara exceptie) suntem "jucatori", indiferent cum ne-am comporta.
Atata doar ca nu suntem toti capabili sa cuprindem, sa constientizam asta, si atunci, impotenta mentala duce pe unii la incercarea de a se situa ca arbitru, ca antrenor, ca spectator, ca "patron de club".
Viata este eterna.
Viata umana insa, nu este eterna.

Basescu si Udrea sunt jucatori

Equipo (wikipedia):Un equipo es un grupo de dos o más personas que interactúan, discuten y piensan de forma coordinada y cooperativa, unidas con un objetivo común. Un grupo en sí mismo no necesariamente constituye un equipo.

Cum nu am gasit corespondenta in romana pentru conceptul "echipa" am sa traduc eu ceea ce in varianta spaniola este definit in wikipedia: Echipa - O echipa este un grup de doua sau mai multe persoane care interactiveaza, trateaza si gandesc de forma coordonata, unite inspre atingerea unui obiectiv comun. Un "grup" nu constituie volens-nolens o echipa (nu orice "grup" da constituire conceptului "echipa") 


Desi afirmatia lui Basescu a fost luata in deradere si s-a tot batut moneda pe ea, cu scopul devalorizarii acestui adevar (devalorizare chiar obtinuta), vin eu acum, ("dezgropand mortii"), si reinvii, ceea ce nu trebuia sa moara.
Sunt eu (si nu numai eu, dar fac vorbire de mine), de caracter apropiat (pana la identic) cu caracterul oamenilor precum Basescu sau Udrea si, in cazul asemanarilor de caracter, cand vorbeste unul este ca si cand ar vorbi oricare dintre acei "asemanatori".
Daca spusele mele nu sunt corect-identice cu ale celor doi, ele vor fi infirmate pe mai departe prin chiar cuvinte ce va rosti oricare dintre ei.
Consider deci ca asa cum . . . consider ca oricare dintre cei doi vorbesc, emit cuvinte pe care le-as emite chiar eu (sau superioare a ce as emite eu) si atunci cand vorbesc eu (ca in acest text) spun ceea ce ei insisi ar spune (in esenta), chiar daca cuvintele nu ar fi aceleasi.
Deci:
Pentru mine "presedintele" nu reprezinta un sef caruia eu sa ii fiu subaltern. Si nici vreun functionar caruia sa ii fiu "beneficiar" si prin asta sa imi fie subordonat mie. Pentru mine "presedintele" este intruchipare a ceea ce in fotbalul pre-clasic (cand spun "clasic" ma  refer la ceea ce este, in materie de fotbal, "clasic" azi) reprezenta "capitanul de echipa". Pentru mine, presedintele si tot ceea ce este intre el si mine (considerand ca presedintele este primul din rand, din aliniere, ca la sport, iar eu ultimul), ii consider a-mi fi nimic altceva decat "colegi".
"Viata" este cea mai grozava dintre munci, depasind (sau cel putin insumandu-le) in grozavia ei toate cele douasprezece figuratie munci ale lui Hercule si fiecare dintre noi (fiintele umane) suntem cate un alt Hercule. Desi in diferitele planuri ale vietii sociale, ale vietii umane, suntem "competitori", "a fin y al cabo" suntem colegi. Suntem "colegi de munca" in cadrul aceste grozavii de munca care, repet, este Viata.
In cadrul acestui "joc" (orice activitate logica umana este un "joc") eu nu simt nevoia ca cel pe care mi-l aleg drept "capitan de echipa", drept "coordonator de joc" sa joace (sau sa intentioneze asta) rol arbitru, de antrenor, de spectator sau de orice altceva decat aceea de "jucator", de "participant in calitate de coleg". 
Aceia care regasesc in cuvintele mele propriile lor cuvinte mi le or intelege, iar daca le vor intelege ii va ajuta asta sa isi reconsidere pozitia in cazul in care punctul lor de vedere era un altul, iar asta ne-ar ajuta sa ne asezam pe o orbita comuna (singura conditie, sau "conditia nolens-volens" pentru a fi colegi, pentru ca enuntul cuvantului "colegi" sa fie plina si nu . . . lipsita, de sens).
Cine simte nevoia colegialitatii, cine cultiva colegialitatea, sa-si aleaga drept coordonator de joc pe urmatorii 5 ani pe colega mea, pe colega noastra, pe colega voastra, Elena Udrea.
Sansa de a avea de ales un asemenea om, nu o avem in fiecare zi.

Democratia este un totalitarism (singurul de care avem nevoie)

Mi-am exprimat o opinie despre aceasta tema si la un subiect in "Politeia World", al carei ocazional vizitator sunt, si asupra careia am o buna impresie.
Depinde daca acolo textul v-a trece sau nu poarta de intrare, aici sunt sigur ca da. 
Si pe deasupra, fiind pe teren propriu, textul il mai pot cizela, imediat ce prind timp.


Democratia este o perfectiune (un 100%) care nu poate, umanamente,  fi atins.
Democratie ar fi doar atunci cand numarul persoanelor aflate in Viata, ar trai democratic (mai pe scurt spus, ar trai "fair-play).
Jocul sub cupola "fair-play"-ului nu ne lasa fara "1 X 2", adica nu inseamna ca jucandu-se fara hent, fara fault, sau fara alte lovituri sub centura sau tineri de tricou, meciurile s-ar termina egal, ci doar ar castiga, cel mai bun. O lume fara "castigatori" si "perdanti" nu va exista vreodata.
Democratia este o stare de fapt in care, in realitate castigam toti, si nu pierde nimeni (dar asta nu se refera la castigul sau pierderea punctuala, sau de "unda scurta" ci castigam ca specie si doar pe "lungimi de unda" . . . ultra-lungi.
Nici un stat dintre statele Lumii, nu intruneste (in viziunea mea) mai mult de 15 - 20 % din ceea ce inteleg eu a fi "democratie".
Unul dintre cei mai cunoscuti promotori ai democratiei a fost acea persoana care a dus la nasterea "nike"-ului de "Isus". Republica este o poarta deschisa spre democratie, dar monarhia nu (comunismul, la fel ca si monarhia).
Republica este un fel de oala in care ciorba fierbe fara capac, iar monarhia este un fel de oala in care ciorba fierbe cu capac,

Sunt, in lumea noastra umana, societati care contin o proportie mai mare mai mare decat altele, de democratie, dar cum spuneam, in acest labirint care duce spre democratie, organizari sociale precum monarhia sau comunismul sunt sinonime a ceea ce in circulatia rutiera se numeste "drum infundat".

Revenind cu picioarele pe Pamant, eu zic ca dintre competitorii de azi la ocuparea functiei de presedinte, Elena Udrea indeplineste cam 30% din cerinte in vreme ce nu exista nici un al doilea care sa iasa din starea de inmersiune si sa se apropie de acel "zero" pe care il reprezinta in navigatie "linia de plutire".
Dar zic, fara sa si pretind asta. Sunt lucruri pe care nimeni nu le poate demonstra nimanui altcuiva ci doar sie-si.

Domnul Plesu e-n dilema

Formatori de-ai nostri de opinie au intrat in faza de "productie de serie mare" acum pe ultima suta a alegerilor prezidentiale.
Am fost un avid cititor de Dilema pana in 2003 (an cand am fost aruncat peste bord, cum imi place mie sa spun) si mai apoi, pana la expansiunea internetului intr-atat incat sa ii ajung si eu a-i fi utilizator, am primit Dilema, trimisa de copilul meu, pe diferite cai (mai ales cu autocarul).
Mai apoi, din ratiunile-i manageriale, Dilema a pretins abonare.
Nu am pretentia sa primesc ceva pe de-a moaca, dar daca nu pot sa cumpar, ma abtin si gata.
Asa ca intrevederile noastre, au inceput a se rari si am ramas prieten cu Catavencu si mi-am dezvoltat noi prietenii (printre care cu Contributors).
Dilema (ca mai toata lumea) isi face insa semnalizata existenta si in facebook, iar unul dintre articolele domnului Plesu m-a indemnat la o opinie personala pe care nu mi-am putut-o exprima la locul ei, asa ca mi-am luat de lucru pentru acasa si de aceea . . . sunt aici.

Articolul domnului Plesu se numeste "O tara de presedinti".
Domnul Plesu este un recunoscut "formator de opinie", cuvantul dumnealui cantareste greu printre multa "lume buna". Desi imi place cum scrie, sunt destule ocaziile cand nu imi place ce scrie.
Asa si in cazul articolului de fata: imi place cum e scris dar nu-mi place mesajul pe care-l transmite.

Viata (si ma refer aici la cea umana) este un"sport de echipa".
Democratia o putem analoga fara sa gresim cu ceea ce inseamna canoea, canotajul, si se directioneaza prin impulsul fiecaruia dintre "jucatori".
Numai ca la o democratie atat de perfecta in care sincronizarea jucatorilor sa fie fara gres e mai greu de ajuns decat la una cu "carmaci" si atunci "jucatorii" desemneaza pe unul dintre ei, astfel incat sa se obtina cea mai buna eficienta.
Trasul la vasle este mai greu decat de tinut carma, dar daca eu sunt mai puternic si ma asez la carma, nu castig cat pierd, pentru ca chiar daca sunt in acelasi timp si cel mai bun carmaci, ambarcatiunea avanseaza mai incet dacat atunci cand eu as fi tras la vasle.
Pe de alta parte, degeaba e "motorul" puternic daca "soferul" merge din sant in sant, sau daca, desi tinta e spre Cluj, "stiinta" lui indreapta barca spre Vaslui.

Desi domnul Plesu zice, printre ale dumisale randuri ca: "Constituţional vorbind, oricine are dreptul să intre în luptă", in acelasi timp da peste nas acestor "oricine" care intra in lupta.
Doar magarul lui Buridan moare de foame intre doua capite, nehotarandu-se inspre care sa mearga.
Altfel, e ca la piata. Iti alegi ceea ce ai nevoie.
Ca sunt persoane care pentru a economisi 10 bani, dau ture prin piata trei ore, sau ca altii se invartesc printre zeci de tarabe cu rosii si pleaca fara rosii (desi pentru asta venisera) pentru ca nu le place nimic, asta a fost si asa va fi.

(va urma),

Principialul versus non-principialul

Exista pe lumea asta un "razboi intre doua roze", un razboi atat de etern incat este egal in eternitatea lui cu razboiul ce se duce intre "bine" si "rau".
Cautand eu prin cele dictionare spre a afla un antonim mai acatarii conceptului "principial", cautand eu asta atat in limba mea materna (romana) cat si in limba adoptiva (spaniola) nu am gasit mare branza.
In romana, ceva mai concludent, zice despre principiu definitia din dex  la un al sau punct 3:
 Convingere intimă, punct de vedere propriu. ◊ Om de (sau fără) principii = om cu (sau fără) păreri sau convingeri (morale) ferme.
In timp ce din dictionarul RAE (Real Academia Española) am selectat ca "bun de tipar" pentru referirea pe care umblu sa o fac, urmatoarea chestie : "Cada una de las primeras proposiciones o verdades fundamentales por donde se empiezan a estudiar las ciencias o las artes".

Dand eu mai apoi cautare pe "om cu principii" m-am deviat singur de la drumul meu si m-am trezit abatut pe la un forum pe tema "principiului", un forum in care am gasit mai mult definitii cu care nu cad in acord, decat altfel.
Si uite-asa, in loc sa-mi vad de abordarea spre care plecasem, m-am trezit bagandu-ma si eu in vorba la o tema care avea ca titlu un aforism atribuit unui Valeriu Butulescu si intitulat "Pentru a nu te contrazice ai nevoie de principii solide, sau de o excelentă memorie" si am zis si eu, instigat de cate ceva din cele pe acolo citite, dupa cum urmeaza in textul cu font albastru):
"Cautand eu un antonim pentru "principiu" (si negasind ca antonim decat conceptul "fin"), am ajuns pe aici.
Contrar cuvintelor lui Dickens ("nimic nu-mi place mai mult decat omul fara principii") mie, nimic nu imi displace ca omul lipsit de posesia (si uzul) principiilor (a nu se confunda "principiu" cu "prejudecata").

Conceptul "principiu" se con-juga cu conceptul "ratiune", iar acesta la randul sau, cu conceptul "minte".
Nu ai minte . . . nu ai ratiune, nu ai ratiune . . . nu ai principii.

In principiu (ca sa fac un "joc de cuvinte") pentru a ajunge sa ai posesia principiilor nu trebuie sa le "inveti" ci sa le "deslusesti". Dar, ca sa ajungi la capacitatea de a deslusi, trebuie ca mai intai sa te dedai actiunii de a invata. 
Iar pentru a te dedica acestei actiuni, mintea iti trebuie . . . imprescindibil.

 Asa ca, luand-o inapoi pe fir, e de spus ca cine nu poseda "minte" nu are acea capacitate de a "invata" care ii va permite sa ajunga a "deslusi". Fara o "buna minte" nu se poate ajunge la a avea o "buna ratiune" iar fara asta nu se poate ajunge la a fi posesor de principii. 

Cine poate demonstra ca se poate castiga un joc de sah fara ai respecta acestui joc, principiile, poate demonstra si ca viata traita in nerespectarea principiilor, este . . . umana. 

Ca sa nu plictisesc pe cel care cuvintele mele l-ar plictisi, gasesti stimate cititor, completari ale celor de aci in "ego-obiectivism".
PS. Isus (ma rog, fiinta umana care a stat in spatele acestui nume) a fost (parerea mea) cel mai mare om politic de pana azi (tinand cont si de spatiul de timp caruia i-a fost contemporan). Vad pe aici ca sunt unii care asteapta (sau contrazic) vreo reincarnare fizica.
Nici vorba. "Hard-urile traiesc principiile materialelor reciclate ceea ce ramane ramane doar "soft" (nu tot ce apartine softului, ci doar acea parte a informatiei care trece, ca sa zicem asa, ceva analogic testului Cooper in sport. 

Diferit de memoria artificiala (care este o "memorie moarta", neintrunind acele principii care duc la existenta "viului": zamislire/concepere, nastere, crestere, reproducere si moarte) acea memoria naturala care se numeste "minte", este o "memorie vie". Ne nastem avand "memorii RAM" diferite, dar nu conteaza atat capacitatea unei intreprinderi de a rafina (cand este vorba de a descoperi noi produse) cat mai ales capacitatea de a elabora. Ma rog, poveste lunga. Poate ne mai intalnim"

Cam asta fuse . . . zisa, si oi mai face aci adaugiri imediat ce jupanul Timp imi va da clipa de ragaz necesara.

Invatatorul nu este dresor ci . . . ghid.

Amendarea parintelui/tutorelui elevului care nu frecventeaza scoala, rezolva problema absenteismului?, se intreaba in
Contributors domnul Tiberiu Pana, intrebare la care mi-am exprimat si eu opinia, dupa cum urmeaza:

Nu rezolva problema dar mai da ceea ce merita acelora care au facut copii doar asa pentru a face copii.
Cand faci un lucru trebuie sa stii bine daca il faci, sau daca nu.
Scoala nu inlocuieste, nu substituie, parintele ci incearca sa il completeze.
Profesorul (invatatorul, indrumatorul)nu este (si nici nu trebuie sa fie) un dresor ci un ghid.
Ca si un serpas, iti arata drumul dar de mers,in ceea ce te priveste) ti-l mergi tu.
Este normal ca pana la varsta majoratului, raspunderea pentru faptele minorului sa cada in sarcina tutorelui sau legal. Parerea mea.

Economia de talcioc

"Smenarul roman" a dus de nas pe "romanul de rand" facandu-l pe acesta din urma sa creada ca "economia de talcioc" implantata de el (prin deviere de la economia de piata reala) este de fapt "economie de piata" (compromitand astfel, in extrem de mare masura, termenul).

Opinam eu azi, in Facebook, incercand sa explic (cui catadicseste sa isi aplece ochii pe cuvintele mele), ca ceea ce s-a trait pe aceste meleaguri nu a depasit vreodata statutul de "economie de
talcioc"

Oamenii se inseala cand definesc debandada in general ca fiind o "lege a junglei". Pentru ca "legea junglei" este legea vietii, este legea stadiului natural, este o lege a echilibrului.

In fapt, cand oamenii spun "legea junglei", fac referinta (fara sa inteleaga asta) spre o "lege a custii" (a deprinderilor dobandite in regim de claustrare).

Din pacate, tot ce atinge omul cu mana isi pierde statutul de "natural" si il capata pe cel de "artificial", si se poate spune ca "stadiul natural", pe scoarta terestra nu prea mai e la el acasa.
Omul a contaminat (atingand cu mana lui), tot. Asa ca "legea junglei", in adevarat cuvantul ei, nu mai exista.

Romania n-a iesit niciodata din "economia de talcioc" (doar asa, ca le spunem, noi romanii, la amandoua tot "piata", e o alta poveste).
"Piata" si "regula" merg . . . mana in mana, in timp ce "talciocul" merge mana in mana cu "datul plasei". Piata inseamna seriozitate iar talciocul e . . . polul opus.

(va continua)

Pentru cine (re) bat clopotele?

Tot "Contributors" - ii imi dadura ghies la vorba cu un articol intalnit la ei si care (avand semnatura domnului Eugen Ciurtin) se numeste: "Religie & Scoala"

La care articol, eu am opinat, asa cum urmeaza (si-oi mai aduce cizelare, aci, in pagina mea, pentru ca la dansii, si de observi mai tarziu vreo strambatura, nu mai poti interveni cu indreptarea)

Dupa 13 – 14 ani de venit doar in vacanta (impropriu spus vacanta, pentru ca imi folosesc timpul de concediu spre a veni la casa mea) gasesc Romania (de fapt, pe romani) aproape talibanizata. Macazul schimbat, de la socialism-comunismul care se substituise ortodoxiei (si altor . . .conlocuitoare), inapoi spre ortodoxie (si alte conlocuitoare), a dat rod.
Prin 95 ascultam (cu urechile mele, sau altfel spus "live") cum isi chemau popii turci (am uitat cum le zice de fapt) “oile” in turma, cu ajutorul vocilor difuzoarelor ce razbateau din inaltimea minaretelor.

Acum, tehnologia s-a implantat si la noi si aud slujba bisericii de la cei 3-400 m distanta ce ma desparte de ea, cum auzeam copil fiind, slujbele deniilor, live.

A tot incercat un . . . ateu (vecin chiar cu gardul bisericii), sa contrapuna lautareasca lui la lautareasca bisericii dar pana la urma biserica a ramas pe pozitii, iar vecinul . . . el stie ce-o mai fi facut.
Mi se pare incorect (ca sa nu zic ca este ne-simtire) sa vari in urechi de vecini, zgomote care tie iti mangaie urechile.

Acum avem tehnologie de . . . da si peste. De ce naiba nu le pune popa casti la ascultatorii sai, si le poate tipa in urechi cat ii tipa Danila lui Scaraotchi?

Nu s-o mai fi auzind la cer, cu mijloacele traditionale? Pai de unde stie popa ce muzica le-o place . . . vecinilor de deasupra?

Omul orbecaie dupa “libertate” confundand-o amarnic cu situatia de “slobod”.

Daca ar sti el (omul) ca “liber” nu este decat cel “ne-manipulabil”, si ca spre a ajunge ne-manipulabil trebuie sa mananci multa carte pe paine, fara a astepta, precum astepta la scoala, vreun fel de nota, s-ar demoraliza sau s-ar moraliza?
Omul este liber doar cand, indiferent ce drum il asteapta, nu are nevoie de serpas.
Este liber, doar atunci cand cunoaste, cand nu mai are ce noutati (radicale) sa afle.

Reintorcandu-ma la textul din Contributors care mi-a readus la suprafata mintii necesitatea de a monologa aici, zic:

Istoria religiilor? Pai de ce nu, pur si simplu, istorie?

Cei ce au ramas in urma nu au ce sa-i invete pe cei care urmeaza in viitor despre un drum pe care ei, trecutii, nu l-au parcurs.

Istoriile se mai repeta, insa istoria, nu.

Poate ca unii cred ca drumul acesta numit "Viata" este asemeni Pamantului (adica . . .rotund), si traiesc cu speranta (desarta, zic eu) ca altii le vor calca pe urme.

Viata este insa, cel putin din al meu punct de vedere, o dreapta. Sau mai bine zis, ca un segment de dreapta (finit la un cap, dar infinit la celelalt)

Parafrazandu-l pe Tomazian s-ar putea spune (asa superficial) ca:Trecutul l-ai aflat, prezentul il sti, viitorul n-ai sa-l vezi.
Nu-l poti vedea decat prin ochii propriilor copii (cine-i are).

In van a fost invitat omul, mai intai Cratilos (acum vreo 2500 de ani) si apoi Isus (acum vreo 2014 ani) la obiectivism, pentru ca omul, tot pe mana subiectivismului (si a relativismului) l-a dus capul sa mearga.
In zadar l-au invitat cei doi, sa nu mai faca rationari (judecati) pe baza imaginatiei ci pe baza simturilor fizice.
Degeaba l-a invitat pe om sa nu isi mai plamadeasca cu mintea lui “iconos”, pentru ca . . . ei au vorbit, ei au auzit.

Singurul sinonim adevarat pentru cuvantul “religie” este cuvantul “credulitate” iar aceasta proceseaza (ca materie prima), “ignoranta”.

Una dintre cele mai eficiente “religii” ce ar trebui (cat mai grabnic) introdusa in scoli, este . . . sahul.
Din sahul (nu cel pe care il numim “de performanta”, nu cel utilizat cu scopul de a infrange) odata cunoscut, poti deprinde ce inseamna “forta argumentului”, poti invata ca, cu aceasta forta poti conduce lucrurile spre directia pe care o doresti, in total fair-play, ne-atingandu-l fizic sau psihic pe celalalt, (nici macar cu un deget), ci cu doar cu dumnezeiasca “minte”.

Valeu, vorbeam de lup, si lupul la usa.

Au inceput a bate clopotele. Va las.

PS. Am inregistrat, acum vreo luna (folosind  pentru asta rpestrul meu calculator), "sfinte" zgomote, ce vin si-mi zgarie urechile, dar n-am gasit ragaz sa ascult reproducerea, spre a vedea daca "urechile" calculatorului au putere de captare macar cat batranele mele urechi, dar daca a iesit frumos, o sa compart (cum frumos zice spaniola la ceea ce noi spunem "impartim intre noi"), si eventualilor curiosi care-si vor mai baga nasul pe aici..

Diaspora, imposibilitata de Ponta sa voteze

Postarea de fata survine in urma citirii unui articol in Contributors, numit "Lasati milioanele de romani din Diaspora sa voteze, domnule Ponta."
                                                                           

De cand ma stiu (si ma stiu de prin anul 1960) ceea ce am gasit a domni intre mine si societatea in care (vrand-nevrand) m-am nascut s-a numit "incompatibilitate".
Nu discut a cui a fost vina, ci doar aceea ca usor-usor toate usile mi s-au inchis in nas si nu mi-a mai ramas deschisa decat una.
Cine a citit aventurile lui Pardaillan, condus de catre Inchizitia acelor vremi prin tunelurile Sevilliei, poate intelege mai usor ce a simtit cineva aflat in situatia mea cand unica usa (usa prin care ti se face vant, ca unui parasutist fara parasuta) ce i-a fost lasata deschisa a fost usa exilului.
Nu am mers in viata mea pe spaga, pe "drept", pe "sarit la cap", pe "intrat in gasca" si atunci societatea, normal, m-a expulzat, asa cum o haita de caini expulzeaza din haita orice "corp strain", asa cum un organism arunca afara un ghimpe sau o țapca.
Am jucat corect, si cu toate ca imi era clar ca asta ma va duce la pierzanie, eu din drumul meu nu ies.
Nu ma modelez eu dupa o societate, ca plastilina dupa o stampila, daca acea societate imi este incompatibila, ci lucrez necontenit la a imi face societatea, compatibila mie.
Adica, nu ma fac eu ca ea, ci o oblig (ma rog, incerc necontenit) sa o fac pe ea ca mine.
Am mai spus-o si o repet: Consider ca fiecare individ isi este centru al propriului univers si ca fiecare influenteaza in felul sau, asupra metamorfozei acestui propriu univers (sau, cum se spune, asupra propriei vieti).

Este problema mea, din care punct geografic actionez asupra universului meu.
Nu m-am nascut roman la vreo cerere a mea, si indiferent unde as fi primit "repartitie", indiferent care punct geografic al globului mi-ar fi fost "punct central al propriului meu univers", pe acel punct mi l-as fi aparat, in jurul acelui punct as fi lucrat ca sa obtin un univers compatibil mie. . . . . . . . .
(Timpul imi zice "stop". Voi continua cand voi putea, in blogul meu. Scuze).

PS. Tariceanu este un sarlatan de inalta clasa, dar lui Ponta nu-i ajunge nici pana la glezne.
Mi-am putut exercita dreptul de vot, lasata fiind la latitudinea mea optiunea de a-mi exercita sau nu acest drept, chiar si atunci cand din punct de vedere al lumii prin care traiam nu aveam identitate.
Primul care m-a scos din joc, a fost Ponta. Am mirosit asta din cuvinte ale lui rostite inainte de alegeri, am inteles ca "ne-o face", si impreuna cu a sa eminenta super-cenusie (Dragnea), chiar ne-au pus-o.

Sufletul, Constiinta sau "Celalalt Eu"

Titlul  expunerii mele vrea sa spuna ca in viziunea mea "Sufletul","Constiinta" sau, "Celalalt Eu"
sunt trei denumiri pentru un acelasi lucru.

Zilele trecute (2 august 2014) m-am reintalnit (cu totul intamplator) cu emisiunea "Profesionistii" a doamnei Eugenia Voda si, desi un sunt in relatii bune cu televizorul, urechile mi s-au ciulit la auzul unor vorbe ce pareau a apartine "limbii" pe care si eu o vorbesc.
Aceste vorbe erau exprimate in romana, dar asta un are alta importante decat aceea ca romana face parte dintre limbile in care eu, pot comunica (nu-s mai multe de . . . doua, dar "doua" este mult mai mult decat "una").

Eu vi-l arat voua dar voi nu-l vedeti.

"Eu vi-l arat voua, dar voi nu aveti capacitatea de a-l vedea" spunea (in cuvintele epocii
lui) cineva acum vreo 2014 ani.


Un vechi proverb spune: "Inteleptul ii arata neghiobului luna iar neghiobul ii priveste acestuia, degetul".


Daca fiinta umana ar fi reusit intelege corect, cuvintele cele de acum peste 2500 ale lui
Cratylos ("In loc sa vorbeasca, omului iar fi cu adevarat util sa indice ce are de spus, cu degetul")
lucrurile nu s-ar fi aflat la o asa enorma departare de calea cea dreapta (vezi in "desenul - sugestie"
de mai jos, "calea dreapta" reprezentata de directia "alfa-omega).

Principiul unului

Multe s-au spus (se spun si se vor spune) asupra conceptului de "principiu al unului".
Asa ca inca o opinie, adaugata celor anterioare ei, nu e vreun "capat de tara", nu e nici inceput, dar nici sfarsit, al opiniilor asupra temei.
Pai, eu zic ca fiecarui individ uman ii corespunde, deodata cu a sa "nastere" ("nastere" sau "luare de fiinta", "infiintare") un coeficient, un coeficient care nu este nici mai mare, dar nici mai mic, decat "1".
In alta expresare, altfel spus adica, fiecare individ este un "100%". Este 1 (un) "concept" (un "prototip").

Calea de mijloc vs Democratia vs Cumpatarea

"Calea de mijloc", "democratia", "cumpatarea", trei denumiri care inseamna acelasi lucru.

Asa arata, in a mea ego-obiectivista opinie (sau viziune) spectrul dupa care cei ce se aseamana,
se aduna (se auto-grupeaza).
Calea de mijloc nu este bulevard, nu este aeroport.
Ne-o putem imagina cat o barna (din aceea din gimnastica).
Astfel ca cel ce vine (cronologic) mai tarziu, vrea nu vrea . . . sta la coada, precum vagoanele pe
calea ferata.
Cand ajunge la "raspantii", pot alege "sa urmeze altora" (pot sa mearga chiar si precum
 cainele lui Cryssipos

Dumnezeu, intr-o inca o definire

Tot in "Contributors". La o tema deschisa de domnul Liiceanu, lucrurile s-au extins in dreapta si in stanga subiectului principal al temei. Mi-am asezat si eu a mea opinie, alaturi de a atator altor comentatori, si o aduc si aici, pe "teren propriu". Opinia mea s-a vrut a fi o mana de ajutor data lui "Vlad", pentru ca Vlad mi se pare a fi mai aproape de ceea ce eu consider "adevar", decat altii.
Aici, pe "teren propriu", pot aduce textului cateva ingrijiri in plus, ingrijiri pe care nu i le pot oferi cand "joc", "in deplasare".
PS. Dupa ce am postat textul in Contributors, la recitire am observat niste exprimari gresite. Am sa le corectez aici, cu rosu. Imi pare rau, mereu sunt neatent la amanunte, si ele raman tomai acolo unde e posibil sa le citeasca mai multi, nemodificate.

Contribuire la Contributors

 Mi-am dat si eu cu parerea la un articol "Despre virtualizare" al domnului Mihai Badici in Contributors (publicatie pe care o urmaresc, cand imi e posibil, cu interes) si pentru (eventuale) "adaugiri" si toate ajustarile pe care am sa i le cred necesare, mi-am luat de lucru pentru "acasa".


Pentru ca vazui pe-aci cuvantul “virtual” (si pentru ca este un cuvant cu care am eu o anumita treaba), ma incumet sa zic si eu vreo doua’j de vorbe despre el.
Mie-mi iese ca Viata ar avea vreo trei sectiuni care se pot numi:
- natural
- virtual
-artificial
Pentru mine “virtual” reprezinta o sinonimie perfecta (antonomasie) a conceptului “mental”.

De unde nu e, nici Dumnezeu nu pretinde.

Dumnezeu este "oceanul universal" in care (si) tu traiesti (tu, una dintre picaturile care il compun)

Pare incredibil ca fiinta umana nu are capacitatea de a fi inteles acele "cuvinte - invitatie" ale luiCratilo (sec V i.H), cele care incercau sa transmita fiintei umane sa nu se auto- halucineze cu
ajutorul "representarilor mentale" pe care  este capabil se le elaboreze ci sa perceapa Viata
bazandu-se pe ale sale "simturi fizice naturale".

Pe Dumnezeu il atingem (si ne atinge) in fiecare moment cu oricare dintre ale noastre simturi fiziologice.
Fiinta umana demonstreaza ca este incapabila sa faca diferenta intre "concret" si "abstract", impingand
din calea pe Dumnezeul concret spre a-si gasi Dumnezeul abstract pe care-l percepe ca . . . concret.