miércoles, 22 de octubre de 2014

Democratul e ca randunica, democratia nu e . . . colivie.

Individul uman de conceptie democrata are un comportament analogic comportamentului randunicii.
Captivitatea (de orice fel), il omoara.
Democratia (ambientul democratic) nu este, in primul rand, colivie, nici trupului si nici sufletului.
Orice alta forma de oranduire sociala, ingradeste.
Democratia ingradeste %. Orice alta forma sociala ingradeste intre 1 si 100%.
Omul e ca pasarea, dar nu toate pasarile sunt "pasarile cerului". Unele sunt compatibile cu domesticirea (cele "de curte"), altele sunt compatibile cu captivitatea (cele "de zoo").
Eu nu am vazut pana acum randunici, nici domestice si nici la zoo. Cel mult, impaiate (daca or fi, ca de vazut nu am vazut).
Dar nici dintre "pasarile cerului" nu toate sunt "pasnice".
Multe sunt "persecutante" (asemeni lupului), multe sunt "prada usoara" (asemeni oilor). Randunica insa se situeaza la jumatatea distantei dintre "+" si "-".



Spun astea "rumegand" ecoul inca nestins al intrebarii lui Ponta, la Madrid: "Tu, ce calificare ai"?
Romanul emigrant (emigrat din motivatii ce incap mai cu seama pe primele doua etaje ale
"piramidei lui Maslow" , a scapat din "zbilț" (din "laț") si este mai mult decat pre-caut intoarcerii in spatiul unde "zbiltul", l-a strans.
Imi aduc aminte de caii din Winnetou, din descrieri de genul in care Old Shaterhand incerca sa isi prinda, dintre caii liberi ai preeriei, un cal, si stiu ca si la prostul asta de animal care este calul (ca si prostul de animal care este cainele), animal(e) ce a pariat pe prietenia cu omul pana cand a pierdut chiar si dreptul de a mai paria, sunt "subiecti" care accepta "saua", de la "repede" pana la "foarte a-nevoie", dar ca pana la urma, tot se lasa calarit.
Fiinta umana este prin antonomasie "fiinta sociala". Spaniolii isi spun (isi spuneau mai ales, pana i-am dezgustat noi, mai ales cei veniti din gradina zoologica care a fost RSR), in norma generala,  "socio" (ceea ce noi numim, mai ales in norma particulara, "asociat").
Ca "socios" ce . . . naturalmente suntem, nu avem a ne calari, om pe om, ci avem a merge fiecare pe propriile-i picioare.

In afara de Elena Udrea, ceilalti 13 candidati sunt, pe o "scara" a vicleniei de la "1" la "100", de la
"viclean" in sus.
Mie imi place "viclenia sportiva", cea folosita in "sport" (sa zicem, ceea ce in fotbal se numeste "dribling"), cea folosita in "joc" (ca cea din sah) si cea folosita in "joaca" (ca cea din "joaca de carti", regasita cel mai elocvent in "trombon") dar nu suport nici un pic viclenia cand este aplicata in acest enorm si de o gravitate aparte, joc social, care se numeste "viata" (viata social-umana).

Dictionarul de sinonime e prea sarac, nu cuprinde cele 100 de trepte care ar putea fi mai clarificante, dar tot este mai mult decat nimic:
VICLEÁN adj., s. 1. adj. v. ipocrit. 2. s. v. ipocrit. 3. adj. v. perfid. 4. adj. v. șmecher. 5. adj. abil, șiret,șmecher, (pop.) mehenghi. (Om ~ în acțiuni.).
Ponta apartine sectorului (partii superioare, extreme, a acestui sector) "ipocrit", Udrea apartine sectorului (partii superioare, mai sus decat medii, a acestui sector) "abil".
Ceilalti 12 contracandidati sunt situati pe diferite trepte situate intre aceste doua extreme.

Romanul emigrat nu isi va baga urechile iar in latul de care s-a scuturat. V-a suporta (mai usor)
violatiunile strainului, decat pe aceluia pe care il numesti "al tau".
Numai gandindu-se unul la "violul sexual", isi poate imagina mai usor (zic eu) ca una este sa te violeze un necunoscut, si alta vreunul dintre cei cu care, in mod normal, se sta sub un acelasi acoperis (tata, frate, var, unchi, etc).
Oamenii (adevarati) nu se cumpara (nu se lasa ademeniti) cu bani. De acolo de unde este fiecare, omul adevarat nu asteapta pomeni de la nimeni.
Nu astept (cel putin eu) ca altcineva (sa zicem "cei dinauntru") sa faca o tara locuibila si abia apoi sa ma intorc. Ca in orice "lupta", fiind in acest caz vorba de o "lupta ne-dreapta", imi sprijin piciorul acolo unde prind, dar sufletul imi ramane mereu sprijinit la mine in curte, la mine acasa.
Nu "in tara". "Tara" nu este a mea. Eu am o bucatica (si daca nu as avea fizic, deloc, as avea sufleteste)
Daca din punct de vedere fizic, poti fi despuiat de dreptul cel mai elementar al fiecarui om, din punct de vedere sufletesc, nu te poti despuia decat tu singur.
De acolo de unde sunt, in inclestarea asta "david -golieteasca", in acest skandemberg in care nu am fost, si nu sunt tratat in mod reciproc, cu "fair-play"-ul din care eu, nici mort nu ies, nu am sa slabesc tensiunea pana nu readuc pozitia inclestarii in zona de neutralitate.
Mie unul nu mi-a trebuit (si nu imi trebuie), niciodata (nu simt setea asta) sa infrang. Imi place sa inving, ceea ce este o alta poveste.

Vroiam doar sa spun ca acela care isi doreste un "acasa", asa cum "acasa" inseamna in cazul in
care "fiinta umana" s-a ridicat la rang de "om", nu are de ales o optiune mai buna decat cea
numita "Elena Udrea", pentru urmatoarea perioada de 5 (sau poate da Dumnezeu, 4) ani

Dar, cum "gusturile nu se discuta", om vedea ce "mancare" ne iese, si cu ce ne vom alimenta in urmatorii 4 (5) ani. Din pacate, ce e pentru unii "miere" pentru altii a fost, este si va fi, fiere.
Speranta mea este ca, ceea ce pentru mine nu este miere, ci "sare in bucate" sa fie cator mai putini posibil, fiere.

No hay comentarios:

Publicar un comentario