Contribuire la Contributors

 Mi-am dat si eu cu parerea la un articol "Despre virtualizare" al domnului Mihai Badici in Contributors (publicatie pe care o urmaresc, cand imi e posibil, cu interes) si pentru (eventuale) "adaugiri" si toate ajustarile pe care am sa i le cred necesare, mi-am luat de lucru pentru "acasa".


Pentru ca vazui pe-aci cuvantul “virtual” (si pentru ca este un cuvant cu care am eu o anumita treaba), ma incumet sa zic si eu vreo doua’j de vorbe despre el.
Mie-mi iese ca Viata ar avea vreo trei sectiuni care se pot numi:
- natural
- virtual
-artificial
Pentru mine “virtual” reprezinta o sinonimie perfecta (antonomasie) a conceptului “mental”.

De unde nu e, nici Dumnezeu nu pretinde.

Dumnezeu este "oceanul universal" in care (si) tu traiesti (tu, una dintre picaturile care il compun)

Pare incredibil ca fiinta umana nu are capacitatea de a fi inteles acele "cuvinte - invitatie" ale luiCratilo (sec V i.H), cele care incercau sa transmita fiintei umane sa nu se auto- halucineze cu
ajutorul "representarilor mentale" pe care  este capabil se le elaboreze ci sa perceapa Viata
bazandu-se pe ale sale "simturi fizice naturale".

Pe Dumnezeu il atingem (si ne atinge) in fiecare moment cu oricare dintre ale noastre simturi fiziologice.
Fiinta umana demonstreaza ca este incapabila sa faca diferenta intre "concret" si "abstract", impingand
din calea pe Dumnezeul concret spre a-si gasi Dumnezeul abstract pe care-l percepe ca . . . concret.

Dumnezeu

 Am primit un e-mail de la o "publicatie prietena" (Objetivismo.org) care ma aviza ca cineva isi mai daduse cu parerea la o tema. 
M-am uitat si vazand despre ce era vorba, m-am (re)motivat sa ating subiectul.

Este aceasta tema, pe de o parte mult analizata iar pe de alta, deloc analizata.

In Wikipedia gaseste fiecare, in sectiunea lingvistica care ii convine, consideratii destul de neutre si destul de binisor argumentate asupra acestei teme. Cel putin, in comparatie cu alte surse, intentia de neutralitate mi se pare (mie) ca nu este doar formala

In forma romaneasca, cuvantul  "Dumnezeu" a ajuns prin fenomenul numit "apocopare", de la cuvintele "Domine Dios".

Eu am pentru aceasta tema o definitie care mi se pare mult mai scurta si mai clara si de aceea o asez in pagina spre a ajunge astfel si la cunostinta altora, pentru ca doar luand cunostinta de un lucru cineva ii poate face o analiza in urma careia adopta pozitia-i proprie.

"Animalul animal" versus "animalul politic"

 "El hombre es un animal racional"/ Omul este un animal . . . rational (Aristotel)
Parafrazand "anecdota napoleoniana" e de spus ca "ființa umană" se naste (avand in raniță)
 prezumția ("egală" la toti indivizii) că ar putea deveni "om".
 Prezumtie care, in proportie de 99,99% rămane . . . neconfirmată

Zice . . . contribuitorul spaniol la Wikipedia:
Los seres humanos son, desde el punto de vista biológico, una especie animal cuya denominación científica es Homo sapiens (del latín «homo», «hombre», y «sapiens», «sabio»). Pertenecen a la familia Hominidae (homínidos).
También son conocidos bajo la denominación genérica de "hombres", aunque ese término es ambiguo pues se usa también para referirse a los individuos de sexo masculino y en particular a los varones adultos.

Adica, mai pe romaneste:
Oamenii sunt (din punct de vedere biologic), o specie animala, specie al carui nume științific este Homo sapiens (lb. latina: «homo», «om», și «sapiens», «înțelept»). Specia apartine astfel, familiei Hominidae (hominizilor).

Calea de mijloc

De retinut; stimate lector, mare parte a cuvintelor din text sunt "link"-uri. 
Fiecare link are . . . treaba lui. Daca-l ocolesti, e . . . treaba ta. Optiunea e . . . libera.

In asa de multe ocazii (pe tot felul de planuri, ale Vietii) este luat ca 
punct de referinta conceptul . . . "calea de mijloc" (si nu fara temei)
incat nu se face sa nu-i acord si eu . . . un colt (un spatiu, un fotoliu).
Am inlocuit imaginea facuta "la figurat" (din vorbe, care zboara) cu
una facuta "la concret" (care ramane, care se poate "determina",
"masura"), si o voi folosi (si eu insumi), in multe teme de acum
incolo (teme "intinse" . . .  de la "politica religiei" pana la "religia 
politicii").
Daca ne referim la filozofie "linia de mijloc" este linia de demarcatie
("a sti", "a cunoaste", "a vorbi in cunostinta de cauza" sau, mai simplu
 . . . "in cunoastere") intre "ignoranta" si "snobism".

Dios es . . . "materia"

Titlul complet se vroia a fi; "Dumnezeu este (prin analogie) materia"
07.11.2013
Scuze acelui "navigator" pe care simpla coincidenta (sau propria-i "cautare") il aduce
aici, in (vituala asta) "casa mea".
Ospitalitatea este aici (in virtual ca si in dimensiunea reala a "lucrurilor") la ea acasa.
Ai nimerit, stimate "navigator" intr-una din "odaile" mobilate cu mobilier spaniol.
Nu e . . . cine stie ce (vreo mobila de arta), nu e o mobila "actuala", nu e nici macar
o mobila ca a bunicilor mei, ci este o mobila "rupestra", o mobila facuta de mine,
cioplita cu mana mea, ca un alt abia ajuns la mal Robinson Crusoe, utilizand tot
ce am putut recupera, din corabia-mi (pe a care-i "punte" ma aflam) naufragiata.

Parabola

Parabola     Parabola (literatura) . Parabola (matematica) . Parabole ale lui Isus .

Parabola (matematica)

Parabola este o narațiune scurtă care ilustrează unul sau
mai multe principii instructive sau normative.
Ea se deosebește de fabulă prin aceea că fabula utilizează
ca personaje animale, plante sau obiecte neînsuflețite, pe
când  parabola prezintă îngeneral personaje umane.
 (Parabola - Wikipedia)
Mai pe romaneste (zic eu) "parabola" este, "explicatia . . . pe babeste" sau (altfel spus) "a bate saua ca sa priceapa iapa" .

Dupa cum vedem in imaginea aci numita "parabola (matematica)", parabola uneste doua puncte (precum o dreapta) dar . . . o ia, mai pe ocolite.